nyomtat

megoszt

Dokumentumok Románia magyarságpolitikájáról 1918-2001
BÁRDI NÁNDOR, DIPPOLD PÉTER (szerk.)
15

15.CONVENŢIA DE COLABORARE CULTURALĂ ÎNTRE ROMĂNIA ŞI UNGARIA

(extrase)

Adoptată: 25 noiembrie 1947, la Bucureşti.

Text: Monitorul Oficial nr. 94 din 21 aprilie 1948 (ratificată prin Legea nr. 116 din 19 aprilie 1948).

Guvernul Român pe de o parte,

Guvernul Republicii Maghiare pe de altă parte,

În dorinţa lor de a încheia o Convenţie de colaborare culturală în spiritul luptelor seculare tradiţionale duse în comun împotriva cotropitorilor care atentau la libertatea, independenţa şi suveranitatea popoarelor lor,

şi fiind convinse că, controversele izvorâte din învrăjbirea naţională din trecut, ca şi din propaganda mincinoasă, calomnioasă, anti-progresistă dusă de către guvernele reacţionare din trecut şi de cercurile imperialiste, au împiedecat ca cele două popoare să-şi cunoască mai temeinic cultura, precum şi schimburile culturale libere, care sunt menite să promoveze progresul şi sunt potrivnice provocatorilor de război ai aceloraşi cercuri imperialiste,

călăuzite de dorinţa ca, prin cunoaşterea reciprocă a rezultatelor manifestaţiunilor ştiinţifice, literare, artistice, pe tărâmul învăţământului şi în general a tuturor manifestaţiunilor culturale, să adâncească legăturile de prietenie existente între România şi Ungaria,

să uşureze şi să armonizeze şi mai mult încadrarea lor reciprocă în puternicul front al culturii progresiste, care asigură calea păcii, democraţiei, libertăţii şi independenţei popoarelor lor,

au hotărât să încheie un acord de colaborare culturală şi, în acest scop, au numit în calitate de plenipotenţiari:

Guvernul României pe dl Octav Livezeanu, ministrul informaţiilor,

Guvernul Republicii Ungare pe dl dr. Gyula Ortutay, ministrul cultelor şi instrucţiunii publice, care, după ce au schimbat între ei deplinele lor puteri, în bună şi cuvenită formă, au convenit asupra celor ce urmează:

CAPITOLUL I

Art. 1. – Părţile contractante se vor strădui să promoveze toate acele eforturi care duc la cunoaşterea temeinică şi reciprocă a popoarelor lor. Ele vor combate efectele propagandei fasciste şi ale spiritului imperialist şovin şi de subjugare naţională sau rasială, înlăturând din manifestările lor culturale, ştiinţifice şi educative tot ce este susceptibil să atingă demnitatea celuilalt popor al părţii contractante şi să trezească resentimente în el.

Art. 2. – Fiecare parte contractantă va avea cea mai mare solicitudine faţă de tot felul de instituţii culturale, ştiinţifice, de învăţământ în limba maternă, artistice şi de educaţie fizică ale naţionalităţilor celeilalte părţi din ţara sa, în baza perfectei egalităţi de drepturi ale cetăţenilor din fiecare Stat, în spiritul progresului şi consolidării democraţiei în cele două ţări.

(...)

Art. 4. – Guvernul Român va înfiinţa sub conducerea sa, un institut de cultură maghiară la Bucureşti cu filiala la Cluj, iar Guvernul Maghiar va înfiinţa, sub conducerea sa, un institut de cultură română la Budapesta, cu filiala la Debrecin. Aceste institute vor deservi, pe baza reciprocităţii, scopul colaborării culturale dintre cele două State, prin cercetări ştiinţifice, cursuri, expoziţii ocazionale şi permanente, librării, biblioteci şi arhive destinate studierii acelor domenii la care se referă această convenţie; prin studierea reciprocă a vieţii şi culturii popoarelor, prin organizarea serviciului reciproc de informaţii culturale, care deserveşte regulat şi permanent presa, instituţiile şi personalităţile vieţii culturale.

Art. 5. – Fiecare parte contractantă va depune toate sforţările să creeze, după posibilităţi, în Universităţile şi şcolile sale superioare, catedre şi lectorate pentru limba, literatura, istoria celuilalt popor şi pentru alte materii de studiu, menite să dea cunoştinţe juste asupra celeilalte ţări.

(...)

Art. 12. – Părţile contractante doresc să îngrijească, ca, în viitor, în manualele didactice sau în orice tipărituri să se evite tot ceea ce ar duce la deformarea sau falsificarea realităţii şi care ar prezenta într-o lumină nefavorabilă cealaltă ţară, precum şi revizuirea, dacă este cazul, a manualelor şi a altor tipărituri de uz general.

CAPITOLUL II

Art. 13. – Pentru aplicarea în practică a scopurilor mai sus enumărate, părţile contractante vor înfiinţa o comisie mixtă de 16 membri, cu două secţiuni, una română şi alta maghiară; compuse fiecare din câte 8 membri. Scopul şi competenţa acestei comisii are caracter consultativ, de iniţiere şi de supraveghere. În cadrul misiunii de mai sus, comisiunea mixtă va putea înainta Guvernelor părţilor contractante, propuneri de ordin principial, care vor fi realizate de ele în măsura posibilităţilor.

(...)

Art. 22. – Prezenta convenţie va fi ratificată. Instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Budapesta. Începând de la această dată, ea va rămâne în vigoare timp de 5 ani. Dacă niciuna dintre părţile contractante nu va denunţa convenţia cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului, ea se va considera prelungită în mod automat, totdeauna pe încă 5 ani.

Drept care, împuterniciţii celor două State au semnat prezenta convenţie şi au învestit-o cu sigiliile lor.

Întocmită în două exemplare autentice, în limba română şi maghiară, la Bucureşti, în ziua de 25 Noemvrie 1947.

Pentru România:
Octav Livezeanu
Ministrul informaţiilor

Pentru Ungaria:
Dr. Gyula Ortutay
Ministrul cultelor şi al instrucţiunii publice