nyomtat

megoszt

Dokumentumok Románia magyarságpolitikájáról 1918-2001
BÁRDI NÁNDOR, DIPPOLD PÉTER (szerk.)
ANEXA 1

ANEXA 1

REGULAMENTUL
pentru funcţionarea Comisariatului general pentru minorităţi*

Adoptat: 4 august 1938, la Bucureşti.

Text: Monitorul Oficial nr. 178 din 4 august 1938.

Asupra raportului preşedintelui Consiliului Nostru de Miniştri Nr. 4263 din 1938;

Văzând jurnalul Consiliului de Miniştri, Nr. 1749 bis din 1938;

Văzând avizul Consilului Legislativ Nr. 207 din 1938;

În temeiul art. 46 din Constituţiune,

Am decretat si decretăm:

1. Comisariatul general pentru minorităţi depinde direct de Preşedinţia Consiliului de Miniştri.

2. În afară de atribuţiunile speciale ale fostei direcţiuni a minorităţilor din Ministerul Cultelor şi Artelor, Comisariatul general pentru minorităţi mai este însărcinată cu:

a) Supravegherea aplicării faţă de minorităţi, a tuturor dispoziţiunilor legislative şi administrative;

b) Sesizarea autorităţilor competinte, la caz de nevoie, pentru a asigura aplicarea exactă, unitară şi echitabilă a ziselor dispoziţiuni legislative şi administrative;

c) Studierea problemelor de tot felul în legătură cu viaţa minorităţilor în Stat, propunând forurilor competinte soluţiunile socotite potrivite.

3. În general în cadrul activităţii sale, Comisariatul general va ţine seama că:

1. Toţi Românii, fără deosebire de origine etnică şi credinţă religioasă, sunt datori a socoti Patria drept cel mai de seamă temei al rostului lor în viaţă, (art. 4 din Constituţiune).

2. Cetăţenii români, fără deosebire de limbă, rasă sau religie, sunt egali înaintea legii, căreia îi datoresc respect şi supunere (art. 5 din Constituţiune).

3. Legile în vigoare asigură tuturor cetăţenilor români, fără deosebire de limbă, rasă sau religie, aceleaşi drepturi civile şi politice, acelaşi tratament şi aceleaşi garanţii. Drept consecinţă:

a) Cetăţenii români minoritari sunt liberi să se folosească de limba maternă în materie de religie, de presă, în relaţiunile lor personale şi comerciale, precum şi în reuniunile şi întrunirile autorizate în conformitate cu legea şi pe baza statutelor aprobate de forul competent. De asemenea li se vor face înlesniri apropiate spre a-şi utiliza limba maternă, înaintea instanţelor judecătoreşti (art. 10 din Constituţiune; art. 8 şi 9 din Legea din 26 Septemvrie 1920; art. 1, 3 şi 24 din Legea regimului general al cultelor);

b) Cetăţenii minoritari beneficiază, în aceleaşi condiţiuni ca şi ceilalţi cetăţeni români, de dreptul de a înfiinţa, conduce şi supraveghea, pe spesele lor, instituţiuni de binefacere, religioase sau sociale, precum şi şcoli şi orice alte instituţiuni de educaţie, cu dreptul de a întrebuinţa propria lor limbă şi de a-şi exercita cultul în mod nestânjenit, în conformitate cu legea (art. 10 din Constituţiune; art. 9 din Legea din 26 Septemvrie 1920; art. 1, 14, 15, 16 şi 24 din Legea regimului general al cultelor; Legea Nr. 146 din 1925);

c) În localităţile în care o parte însemnată a populaţiunii este formată din cetăţeni minoritari, instituţiunile cu caracter educativ, religios sau de binefacere, înfiinţate de acei cetăţeni minoritari, potrivit legii, vor primi o parte echitabilă a sumelor afectate în scop educativ, religios sau caritabil, în bugetul Statului, sau în bugetele locale, ţinându-se seamă, bineînţeles, de existenţa instituţiunilor de Stat, similare, destinate aceloraşi minorităţi (art. 10 legea din 26 Septemvrie 1920; art. 31 şi 32 din Legea regimului general al cultelor);

d) În ce priveşte învăţământul public în localităţile locuite în mare proporţie de cetăţeni minoritari, Guvernul român acordă totate înlesnirile spre a asigura copiilor aceloraşi cetăţeni minoritari, posibilitatea de a fi instruiţi în propria lor limbă, în şcolile primare de Stat (art. 7 din Legea învăţământului primar);

e) În fine, cetăţenii români, minoritari, îşi pot exercita, diferitele profesiuni în aceleaşi condiţiuni ca şi ceilalţi cetăţeni ai ţării, putând de asemenea fi admişi în serviciile publice, funcţiuni, etc. (art. 27 din Constituţie).

4. Avizul Comisariatului general pentru minorităţi va fi cerut de către autorităţile publice oridecâteori se va proiecta de a se lua o măsură socotită necesară, cu privire la culte, învăţământ, aşezăminte şi în genere, la orice chestiuni interesând viaţa minorităţilor în cadrul Statului.

5. Departamentele competente vor da informaţiuni şi vor pune la dispoziţia Comisariatului general pentru minorităţi, tot materialul documentar de care ar avea nevoie în legătură cu atribuţiunile sale.

6. Preşedintele Consiliului de Miniştri va putea invita pe comisarul general pentru minorităţi să ia parte la lucrările consiliului, oridecâteori vor fi aduse în desbatere chestiuni putând interesa minorităţile de rasă, limbă sau religie.

7. Propunerile Comisariatului general pentru minorităţi, vor fi făcute prin Preşedinţia Consiliului de Miniştri.

Numai preşedintele Consiliului poate să intervină pe lângă şefii departamentelor de resort pentru aducerea la îndeplinirea a măsurilor ce Comisariatul general ar socoti necesare, în toate celelalte chestiuni, Comisariatul general pentru minorităţi, corespunde direct cu ministerele.

8. Serviciile Comisariatului general pentru minorităţi vor fi împărţite în mai multe secţiuni. Fiecare secţiune este afectată chestunilor interesând una sau mai multe minorităţi.

Numărul funcţionarilor cancelariei va fi stabilit prin buget.

9. Personalul de conducere, cât şi referenţii vor trebui să cunoască limba minorităţii care intră în funcţiunile lor.

10. Ministerul de Finanţe va pune la dispoziţia Comisariatului general al minorităţilor, prin Preşedinţia Consiliului de Miniştri, fondurile necesare pentru funcţionarea până la viitorul buget, când aceste cheltuieli vor fi înscrise în bugetul Preşedinţiei Consiliului de Miniştri.

* Acest Regulament s-a sancţionat prin I.D.R. sub Nr. 2761 din 1938. A se vedea în legătură:

1. Constituţia din 27 Februarie 1938, la pag. 171, vol. XXVI, p. I.

2. Legea pentru ratif. şi executarea Tratat, asupra minorităţilor din 26 Septemvrie 1920, la pag. 480, vol. IX–X, Monitorul Oficial Nr. 140 din 1920.

3. Legea regimului general al cultelor, din 22 Aprilie 1928, la pag. 1039, vol. XV–XVI şi Instrucţiile de aplicare din 10 lulie 1928, pag. 1204, acelaşi vol.

4. Legea asupra învăţământului particular, din 22 Decemvrie 1925, la pag. 582, vol. XI–XII.

5. Legea învăţământului primar din 8 Aprilie 1937, la pag. 1096, vol. XXV, p. I.

6. Decretul-lege pentru reorganizarea direcţiunii pentru minorităţi, din 4 mai 1938, la pag. 639, vol. XXVI, p. I.

7. J.C.M. relativ la drepturile minorităţilor, din 4 August 1938, la pag. 1.336, în acest vol.