CONVENŢIA ÎNTRE REGATUL ROMÂNIEI
ŞI REGATUL IUGOSLAVlEI

relativ la Regulamentul şcolilor primare minoritare
din Banat

Adoptată: 10 martie 1933, la Belgrad (în vigoare la 26 septembrie 1933).

Text: Monitorul Oficial nr. 220 din 25 septembrie 1933 (Legea nr. 150 din 25 septembrie 1933); instrumentele de ratificare s-au schimbat la Sinaia, la 26 septembrie 1933.

MAIESTATEA SA REGELE ROMÂNIEI

şi

MAIESTATEA SA REGELE YUGOSLAVIEI

Dorind a reglementa între Regatul României şi Regatul Yugoslaviei chestiunea privitoare la şcolile minoritare primare din Banatul yugoslav, precum şi la şcolile minoritare primare serbo-croate din Banatul român,

Au decis de a încheia o Convenţiune în acest scop şi au numit ca Plenipotenţiari ai lor respectivi, anume:

MAIESTATEA SA REGELE ROMÂNIEI

pe Domnul Alexandru N. lacovaky, Ministru Plenipotenţiar, Director în Ministerul Afacerilor Străine, la Bucureşti;

MAIESTATEA SA REGELE IUGOSLAVIEI:

pe Domnul Bogoljub Jevtic, Ministru al Afacerilor Străine.

Care, după ce şi-au comunicat deplinele lor puteri, găsite în bună şi cuvenită formă, au convenit asupra următoarelor dispoziţiuni:

ARTICOLUL ÎNTÂIU

Şcolile primare minoritare române din Banatul yugoslav, precum şi şcolile primare minoritare serbo-croate din Banatul român vor fi şcoli publice de Stat, conform cu legile şi regulamentele în vigoare în Regatul Yugoslaviei, respectiv în Regatul României.

ARTICOLUL 2

În şcolile primare minoritare române din Banatul yugoslav şi în şcolile primare minoritare serbo-croate din Banatul român, limba de predare va fi limba română, respectiv limba serbo-croată.

Cu începere din anul al treilea se va preda limba serbo-croată, respectiv limba română ca obiect de studiu, şase ore pe săptămână, iar trei ore pe săptămână, în plus vor fi întrebuinţate pentru predarea, în limba serbo-croată, respectiv în limba română, a istoriei şi a geografiei yugoslave, respectiv române.

ARTICOLUL 3

Institutorii şcolilor primare minoritare române din Banatul yugoslav, precum şi institutorii şcoalelor primare minoritare serbo-croate din Banatul român vor trebui să fie de aceeaşi confesiune şi limbă ca majoritatea elevilor, dar de supuşenie yugoslavă, respectiv română.

ARTICOLUL 4

În şcolile de orice categorie, predarea religiei cu materia conformă programului de învăţământ stabilit, se va face în limba maternă a elevilor de către preoţi, numiţi de autoritatea competentă a Statului, după propunerea autorităţilor bisericeşti.

Dacă nu se găseşte un preot în localitate sau dacă acesta este împiedicat, religia va fi predată de institutor.

Programul analitic al acestui obiect de studii va fi stabilit de către ministrul instrucţiunii publice, de acord cu autorităţile bisericeşti.

ARTICOLUL 5

În localităţile unde vor fi 20 de copii români, respectiv serbo-croaţi, în vârstă de a urma la şcoală, se va înfiinţa o şcoală primară minoritară cu un institutor.

Cererea pentru înfiinţarea şcolii va fi făcută de părinţii copiilor şi naţionalitatea copiilor va fi stabilită prin declaraţiunea părinţilor sau a tutorilor.

ARTICOLUL 6

Cele două Guverne vor avea grije de a pregăti un număr suficient de institutori calificaţi, a căror limbă maternă să fie limba română, respectiv limba serbo-croată, pentru predarea în şcolile primare minoritare române din Banatul yugoslav, respectiv pentru predarea în şcolile minoritare primare serbo-croate din Banatul român.

Până la momentul când toate posturile vacante ale şcolilor publice române din Banatul yugoslav vor fi fost prevăzute cu institutori  care au terminat cursurile şcoalelor normale din Yugoslavia, precum şi până când posturile vacante din şcoalele serbo-croate din Banatul român vor fi fost prevăzute cu institutori care au terminat cursurile şcoalelor normale din România, institutorii supuşi yugoslavi, respectiv români, care au terminat cursurile şcoalelor normale din România, respectiv din Yugoslavia, vor fi admişi a preda în aceste şcoli. Aceşti institutori vor fi supuşi la un examen complementar cu privire la studiile naţionale într'un termen de trei ani, iar peste un an, la un examen practic, în urma cărora ei vor obţine toate drepturile de care se bucură institutorii definitivi calificaţi.

Institutorii şcoalelor primare române din Banatul yugoslav şi institutorii şcoalelor primare serbo-croate din Banatul român care au terminat cursurile şcoalei normale înainte de 1 Noemvrie 1918 sub vechiul regim austro-ungar şi care au trecut examenul pentru studiile naţionale, vor fi confirmaţi definitiv, indiferent dacă au intrat în învăţământ după această dată.

ARTICOLUL 7

Apuntamentele (lefurile) institutorilor şcoalelor primare minoritare române din Banatul yugoslav şi ale profesorilor la şcoala normală din Vrsac, precum şi apuntamentele institutorilor şcoalelor primare minoritare serbo-croate din Banatul român şi ale profesorilor la şcoala normală din Timişoara, vor fi plătite de Guvernele Statelor respective conform cu prescripţiunile legilor lor.

Când este vorba de o comună cu populaţiune mixtă, comuna este datoare de a da edificiul şi mobilierul necesar şi de a întreţine şcoala, cheltuielile vor fi repartizate între populaţiune în proporţie cu numărul şi cu impozitele plătite de locuitorii interesaţi.

În localităţile unde minoritatea, cu tot numărul suficient de copii cerut pentru crearea unei şcoli, nu posedă şcoală neavând provizoriu un edificiu sau institutorii; copiii vor putea să frecventeze şcoala de Stat. Dar dacă numărul copiilor în vârstă de a frecventa şcoala este inferior celui necesar pentru crearea unei şcoli primare a minorităţilor române respectiv serbo-croate, copiii sunt obligaţi de a frecventa şcoala de Stat iugoslavă, respectiv şcoala primară românească.

ARTICOLUL 8

Pentru pregătirea viitorilor institutori numărul necesar de profesori va fi numit la şcolile normale din Timişoara şi din Vrsac care vor ţine în limba serbo-croată, respectiv în limba română, următoarele cursuri: limba şi literatura serbo-croată, respectiv română, religia, didactica, metodica, cântecul religios şi exerciţiile practice.

Profesorii care vor preda aceste cursuri la şcolile normale din Timişoara vor fi aleşi în primul loc printre supuşii români, dar de naţionalitate serbo-croată. Pentru aceste cursuri la şcoala normală din Vrsac profesorii vor fi aleşi mai întâiu printre supuşii Regatului iugoslav, dar de naţionalitate română.

În lipsa unor asemenea profesori cele două Guverne respective vor tocmi provizoriu prin contract profesori aleşi printre supuşii calificaţi ai României, respectiv ai lugoslaviei.

Elevii şcolilor normale din Timişoara şi din Vrsac vor trebui să fie supuşi români, respectiv iugoslavi cunoscând limba română, respectiv limba serbo-croată şi a fi de aceeaşi confesiune ca şi minoritatea serbo-croată, respectiv română.

În vederea preparării elevilor care se destină la şcoala normală din Vrsac, respectiv la şcoala normală din Timişoara, o catedră de învăţământ facultativ al limbei române, respectiv a limbei serbo-croate, va fi înfiinţată în primele patru clase ale liceelor din Vrsac şi Timişoara.

ARTICOLUL 9

Atâta timp cât institutorii calificaţi în regulă pentru şcolile primare ale minorităţilor româneşti din Banatul iugoslav respectiv ale minorităţii serbo-croate din Banatul românesc nu vor fi pregătiţi în număr îndestulător, Ministerele Instrucţiunii Publice ale Regatelor respective se obligă de a angaja, prin contract, numărul institutorilor necesari.

Aceşti institutori urmează a fi aleşi printre supuşii români pentru Banatul iugoslav şi printre supuşii iugoslavi pentru Banatul român.

ARTICOLUL 10

În scopul de a completa şi de a menţine cadrul necesar al institutorilor pentru şcolile primare ale minorităţii române din Banatul iugoslav, respectiv ale minorităţii iugoslave din Banatul românesc, şi, la caz de nevoie, Guvernul iugoslav va ajuta pe elevii aleşi printre cei de la şcoala Normală din Vrsac de naţionalitate română, supuşi iugoslavi, precum şi Guvernul român va ajuta pe elevii aleşi printre cei de la şcoala Normală din Timişoara de naţionalitate iugoslavă, supuşi români.

ARTICOLUL 11

Cele două Guverne respective vor avea dreptul de a pregăti cărţile didactice pentru şcoalele primare ale minorităţii româneşti din Banatul iugoslav, respectiv ale minorităţii serbo-croate din Banatul român. Pentru pregătirea acestor cărţi ei vor putea să consulte pentru materiile laice experţii români, respectiv serbo-croaţi şi pentru manualele didactice de religiune, autorităţile eclesiastice respective.

Totuşi vor putea fi utilizate ca manuale didactice cărţile editate în Regatul României, respectiv în Regatul lugoslaviei, cu condiţiunea de a fi autorizate prealabil de către Ministerele de Instrucţiune Publică respective.

ARTICOLUL 12

În comunele unde sunt două şcoli, română şi iugoslavă, bugetele precum şi direcţiunile şcolilor vor fi deosebite şi vor avea comitete şcolare care vor stabili şi executa bugetele, conform cu prescripţiunile legilor în vigoare.

Şcolile primare române din Banatul iugoslav, precum şi şcolile serbo-croate din Banatul român vor fi reprezentate în mod obligatoriu prin delegaţii lor la comitetul şcolar regional. Acest delegat va fi ales în acelaşi fel ca şi ceilalţi membri eligibili ai comitetului.

ARTICOLUL 13

Şcolile particulare confesionale serbo-croate existând în conformitate cu legea română din 29 Decemvrie 1925, vor fi menţinute la cererea părinţilor şi reprezentanţilor autorităţilor competente actuale. Şcoli noi particulare confesionale vor putea fi create şi întreţinute de autoritatea eclesiastică competentă pe tot teritoriul Banatului românesc cuprins şi al Klissurei, conform cu legile în vigoare în România.

Românii din Banatul iugoslav, respectiv serbii-croaţii din Banatul românesc, cuprinşi fiind şi cei care locuiesc teritoriul Klissurei, vor putea, dacă aceasta le convine, să creeze şi să conducă pe spesele lor şcoli minoritare private de învăţământ primar. Învăţământul în aceste şcoli se va face în limba maternă a elevilor. Aceste şcoli vor fi sub controlul direct al Statului şi vor avea dreptul de publicitate.

Examenele elevilor se vor face de către proprii lor institutori şi certificate liberate de către aceştia vor fi valabile şi echivalente cu ale Statului.

ARTICOLUL 14

Orice grupare de români în Banatul iugoslav, respectiv orice grupare de serbi-croaţi în Banatul românesc, care doreşte că creeze o şcoală primară minoritară privată, trebuie să constituie o comună şcolară.

Fiecare comună şcolară îşi are comitetul ei şcolar compus din 10 membri aleşi la adunarea părinţilor elevilor printre părinţii elevilor şi alte persoane.

După adunarea comitetului şcolar, se constituie şi alege preşedintele, casierul şi secretarul. Presedintele ales informează despre aceasta comuna politică şi îi remite toate documentele referitoare la alegere. Cu începere din acea zi, dacă nici o obiecţiune nu este făcută în privinţa regularităţii alegerii, comitetul şcolar ia posesiune de toate funcţiunile care-i sunt impuse de către această Convenţiune şi de către reglementele şcolare în vigoare.

ARTICOLUL 15

În afară de obligaţiunile descrise de legile în vigoare, competenţa comitetului şcolar se întinde, de asemenea, şi asupra următoarelor puncte:

1. De a asigura şcoalei clădirea şcolară, mobilele, materialul didactic şi tot ce este necesar pentru funcţionarea regulată a şcoalei;

2. A pregăti datele necesare în privinţa numărului elevilor în vârstă de a frecventa şcoala şi a întreprinde demersurile necesare pe lângă Ministerul Instrucţiunii Publice pentru a obţine autorizaţiunea de a deschide şcoala conform prescripţiunilor prezentei Convenţiuni;

3. A alege institutorii şi a cere aprobaţiunea necesară Ministerului Instrucţiunii Publice;

4. Plata institutorilor a căror apuntamente nu pot fi inferioare celor primite de institutorii de Stat, precum şi plata întregului personal şcolar;

5. Aplicarea măsurilor disciplinare în primă instanţă cu privire la corpul didactic;

6. Întreţinerea şcoalei şi clădirilor şcolare, precum şi stabilirea bugetului şcolar;

7. A asigura şcoalei, directorului ei şi personalului care locuieşte în imobilul şcolar combustibilul necesar;

8. De a înscrie pe noii elevi la începutul fiecărui an şcolar şi de a prezenta lista acestora Ministerului Instrucţiunii Publice;

9. Transcrierea imobilelor şcolare în registrele funciare instituite pe lângă tribunalele competente;

10. A veghia pentru ca niciunul din imobilele şcolare să nu poată fi înstrăinat sau ipotecat în scopuri altele decât cele prevăzute de legile în vigoare şi numai cu aprobaţiunea Ministerului Instrucţiunii Publice;

11. A prezenta Ministerului Instrucţiunii Publice la începutul fiecărui an şcolar, lista comitetului şcolar.

ARTICOLUL 16

Institutorii şcolilor minoritare private trebuie să fie supuşi ai Regatului lugoslaviei respectiv ai Regatului României şi să aibă aceleaşi calificaţiuni ca şi institutorii şcolilor primare publice.

În lipsa acestor institutori, în cursul celor 5 primi ani, atât timp cât durează prepararea unui personal didactic apropiat, pot fi angajaţi prin contract în şcolile minoritare private, cu aprobarea Ministerului Instrucţiunii Publice institutori posedând calificaţiunile necesare. Aceşti institutori sunt obligaţi să treacă în termen de trei ani un examen asupra grupului materiilor naţionale (limba de Stat, literatura istoria şi geografia), în faţa unei comisiuni şi în conformitate cu programul determinat de Ministerul Instrucţiunii Publice, şi, în urmă, în termen de un an, examenul practic de institutor.

Pentru a înlesni aceste examene Ministerul Instrucţiunii Publice va putea să organizeze cursuri de vacanţă a căror frecventare va fi obligatorie pentru toţi institutorii angajaţi prin contract.

Institutorii şcolilor minoritare private sunt ţinuţi să predea cursurile conform programului prescris pentru această categorie de şcoli şi de a observa toate regulamentele şi prescripţiunile în vigoare pentru şcolile primare publice în genere.

Directorul şcoalei, propus de comitetul şcolar şi confirmat de Ministerul Instrucţiunii Publice, este însărcinat să întreţină toată corespondenţa cu Ministerul Instrucţiunii Publice.

ARTICOLUL 17

La cererea comitetelor şcolare, şcoalele materne (Kindergarten) cu limbă de predare română respectiv serbo-croată, vor putea să fie întemeiate dacă numărul copiilor prevăzut prin prezenta Convenţie este asigurat.

ARTICOLUL 18

În cazul când institutorii de naţionalitate serbo-croată predând în şcolile confesionale serbo-croate în Banatul român şi autorizaţi prealabil de autoritatea eclesiastică competentă, ar trece în serviciul şcolilor române de Stat, ei vor fi plătiţi cu retribuţiunile şi îndemnităţile de care se bucură institutorii de Stat în România. Anii de serviciu în şcolile confesionale se vor socoti pentru înaintare şi pentru drepturile la pensie conform legilor în vigoare în România.

ARTICOLUL 19

Prezenta convenţiune va intra în vigoare după schimbul instrumentelor de ratificaţiune de către Guvernele respective.

Spre credinţa cărora plenipotenţiarii respectivi au semnat prezenta Convenţiune şi au întărit-o cu peceţiile lor.

Făcut în dublu original în limba franceză, la Belgrad în 10 Martie una miie nouă sute treizeci şi trei.

(L. S.)
ALEXANDRU N. IACOVAKY

(L. S.)
B. D. JEVTIC