CONSTITUŢIA ROMÂNIEI ÎNTREGITE

(extrase)

Adoptată: 28 martie 1923, la Bucureşti.

Modificare: Decretul-Regal nr. 2218 din 13 iulie 1946 privind exercitarea puterii legislative, publicat în Monitorul Oficial nr. 161 din 15 iulie 1946.

Text: Monitorul Oficial nr. 282, 29 martie 1923, p. 13 315–13 335.

Abrogare: prin textul Constituţiei din 1938.

TITLUL I
DESPRE TERITORiUL ROMÂNIEI

Art. 1. – Regatul României este un stat naţional unitar şi indivizibil.

Art. 2. – Teritoriul României este nealienabil.

Hotarele statului nu pot fi schimbate sau rectificate decât în virtutea unei legi.

Art. 3. – Teritoriul României nu se poate coloniza cu populaţiuni de gintă străină.

Art. 4. – Teritoriul României din punct de vedere administrativ se împarte în judeţe, judeţele în comune.

Numărul, întinderea şi subdiviziunile lor teritoriale se vor stabili după formele prevăzute în legile de organizare administrativă.

TITLUL II
DESPRE DREPTURILE ROMÂNILOR

Art. 5. – Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie se bucură de libertatea conştiinţei, de libertatea învăţământului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociaţie şi de toate libertăţile şi drepturile stabilite prin legi.

(...)

Art. 7. – Deosebirea de credinţe religioase şi confesiuni, de origine etnică şi de limbă, nu constituie în România o piedică spre a dobândi drepturile civile şi politice şi a le exercita. (...)

Art. 8. – Nu se admite în stat nici o deosebire de naştere sau de clase sociale.

Toţi românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, sunt egali înaintea legii şi datori a contribui fără deosebire la dările şi sarcinile publice.

Numai ei sunt admisibili în funcţiunile şi demnităţile publice, civile şi militare.

Legi speciale vor determina Statutul funcţionarilor publici.

(...)

Art. 22. – Libertatea consţiinţei este absolută.

Statul garanteză tuturor cultelor o deopotrivă libertate şi protecţiune, întrucât exerciţiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri şi legilor de organizare ale statului.

Biserica creştină ortodoxă şi cea greco-catolică sunt biserici românesţi.

Biserica ortodoxă română, fiind religia marei majorităţi a românilor, este biserică dominantă în statul român; iar cea greco-catolică are întâietatea faţă de celelalte culte.

(...)

Art. 24. – Învăţământul este liber în condiţiunile stabilite prin legile speciale şi întrucăt nu va fi contrar bunelor moravuri şi ordinii publice.

Învăţământul primar este obligatoriu. În şcolile statului acest învăţământ se va da gratuit.

(...)

Art. 28. – (1 ) Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, au dreptul de a se aduna paşnici şi fără arme, conformându-se legilor care regulează exercitarea acestui drept, pentru a trata tot felul de chestiuni; întru aceasta nu este trebuinţă de autorizare prealabilă.

Art. 29. – Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, au dreptul a se asocia, conformându-se legilor care regulează exerciţiul acestui drept.

Dreptul de liberă asociaţiune nu implică în sine dreptul de a crea persoane juridice.

(...)

Art. 119. – (1 ) Tot Românul, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, face parte din unul din elementele puterii armate, conform legilor speciale.

(...)

Art. 126. – Limba românească este limba oficială a statului român.

Art. 127. – Nici un jurământ nu se poate impune cuiva decât în puterea unei legi, care hotărăşte şi formula lui.

Promulgăm această Constituţiune şi ordonăm să fie investită cu sigiliul statului şi publicată prin “Monitorul Oficial”

Dat în Bucureşti, la 28 msartie 1923.

FERDINAND

Preşedintele Consiliului de Miniştri
lon. I. C. Brătianu

Ministrul justiţiei
loan Th. Florescu