ANEXA 2

14.DECLARAȚIA GUVERNULUI ROMÂN CU PRILEJUL SEMNĂRII TRATATULUI
DE PACE CU PUTERILE ALIATE ȘI ASOCIATE

Susținută: 8 februarie 1947.

Text: Șt. Lache, Gh. uțui, “România și Conferința de pace de la Paris din 1946”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1978, p. 322–324.

Semnând Tratatul de pace impus de Puterile aliate și asociate, România declară prin reprezentanții săi că va depune toate sforțările pentru a executa obligațiunile ce-i revin prin dispozițiunile cuprinse în acest tratat.

Această declarație sinceră și loială îi dă însă dreptul să folosească un ultim prilej pentru a afirma odată mai mult că unele din obligațiile impuse României sunt excesive și altele nedrepte. Executarea lor va spori însă sarcinile împovărătoare care apasă viața poporului nostru și va agrava situația economică a României, atât de puternic zdruncinată prin faptele și urmările războiului.

Guvernul român nu se poate opri de a-și exprima regretul că, fără a fi ținut seama de importanța contribuției militară și economică a României la războiul în contra Germaniei hitleriste și a sateliților ei, Tratatul de pace creează țării noastre o situație excepțional de rea pentru viitoarea ei dezvoltare.

Astfel, guvernul român nu poate să nu pună într-o deosebită lumină situația nedreaptă creată prin acele dispozițiuni ale tratatului, potrivit cărora România se vede silită să renunțe nu numai la dreptul de a-și valorifica creanțele împotriva Germaniei și la acela de a fi îndemnizată de ea pentru pagubele suferite în timpul războiului purtat alături de aliați spre triumful dreptului și al libertății dar chiar și la unele drepturi din perioada când se găsea în neutralitate.

Nu vom uita în fine să adăugăm că tratatul și anexele lui cuprind clauzele ale căror dispozițiuni sunt uneori imprecise și alteori contrazicătoare.

Vom recunoaște, pe de altă parte, cu o satisfacție împărtășită de unanimitatea poporului român, că acest tratat a rezolvat chestiunea Transilvaniei de nord, potrivit justiției și interesului obștesc.

Consacrarea definitivă a drepturilor României asupra întregii Transilvanii stinge pentru totdeauna un mare proces istoric și deschide în același timp, pentru două popoare vecine și chemate să se înțeleagă, drumul concordiei și al colaborării prietenești.

...România va semna Tratatul de pace, nerăbdătoare să-și reia cu un ceas mai curând locul în mijlocul celorlalte state libere ale lumii. După ce și-a reorganizat întrega viață internă a statului prin realizarea unui mare program de reforme democratice, România dorește să-și aducă contribuția la organizarea păcii și a colaborării internaționale.

Această contribuție se va desfășura în cadrul idealurilor și principiilor Chartei Națiunilor Unite și acțiunea noastră va fi îndrumată numai de imperativul suprem care cere azi tuturor popoarelor, mari și mici, să-și întemeieze viața în comun pe practica concilierii și pe respectul dreptului.

Noi vom semna acest tratat în credința că toate popoarele se vor supune comandamentelor colaborării și ale justiției internațioanle și că politica de competițiune va face loc politicii de cooperare.

Noi credem că năzuințele oricărui popor, mare sau mic, trebuie să se acorde cu năzuințele întregii omeniri și că legile naționale trebuie să se integreze în marile legi care guvernează comunitatea internațională.

Noi credem că dezarmarea materială trebuie să meargă mână în mână cu dezarmarea sufletească prin părăsirea definitivă și totală a armelor șovinismului, ale urei, ale spiritului de cucerire și de robire.

Noi credem, de asemenea, în universalitatea și eficiența justiției internaționale. Această justiție nu va mai avea să judece popoarele care se denumesc încă popoare mari și popoare mici, ci numai cauzele care vor fi denumite cauze drepte și cauze nedrepte.

În balanța acestei justiții, forțele materiale se vor înclina în fața valorilor morale.

Noi nădăjduim că în lumea de mâine, pe cale de organizare, recursul la forță va dispare și că va triumfa numai apelul la dreptate, iar forța va fi numai în slujba justiției internaționale pentru a sancționa violarea dreptului.

La organizarea acestei lumi, ridicată din jertfele și din suferințele popoarelor, poporul român voiește să contribuie cu toate puterile sale, năzuind să rămână factor de muncă, de pace și de propășire în colțul de pământ unde I-a semănat destinul.

Cu aceste observațiuni, cu aceste credințe și cu aceste nădejdi, reprezentanții României vor semna Tratatul de pace impus de Puterile aliate și asociate.