10.LEGEA NR. 630
privitor la stabilirea şi sancţionarea unor infracţiuni
la Legea pentru Statutul Naţionalităţilor

Adoptată: 3 august 1945, la Bucureşti (Decret-Lege nr. 2441).

Text: Monitorul Oficial nr. 176 din 6 august 1945.

Asupra raportului preşedintelui Consiliului Nostru de Miniştri cu nr. 353 737 din 28 iulie 1945;

Având în vedere dispoziţiunile Legii nr. 86 din 1945, pentru statutul naţionalităţilor;

Văzând jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 1142 din 28 iulie 1945,

Am decretat şi decretăm:

DECRET-LEGE

privitor la stabilirea şi sancţionarea unor infracţiuni la legea pentru Statutul Naţionalităţilor

Art. 1. – Acela care cercetează originea etnică a unui cetăţean român în vederea stabilirii situaţiei sale juridice în cadrul unei proceduri judiciare, administrative sau poliţieneşti sau în orice alt mod, comite delictul de rasism şi se pedepseşte cu închisoare corecţională de la 3 luni la 1 an.

Acelaşi delict se comite şi aceeaşi pedeapsă se aplică şi atunci când funcţionarul întrebuinţează indicaţiunea “origine etnică” sau vreun alt sinonim al acestei noţiuni, într-un act public.

Dacă funcţionarul public refuză eliberarea unui act pentru motivul că solicitantul nu şi-a dovedit originea etnică, se aplică dispoziţiunile prevăzute în art. 243 din codul penal.

Dispoziţiunile prezentului articol nu se aplică atunci când în baza invocării, în mod exclusiv de către cei interesaţi, a unei origini etnice oarecare, alta decât cea stabilită în trecut pe criterii de rasism, autorităţile astfel sesizate trec la stabilirea situaţiunii lor juridice, oridecâteori o atare operaţiune este solicitată în conformitate cu dispoziţiunile art. 2 pct. d, alin. 3 din decretul lege nr. 2440 din 1945.

Art. 2. – Acela care împiedică pe un cetăţean român de a-şi stabili liber naţionalitatea sau limba sa maternă, în conformitate cu dispoziţiunile art. 5 din Legea nr. 86 din 1945, modificând în mod samavolnic datele indicate de el, sau cerându-i de a-i indica anumite date, comite delictul de abuz la stabilirea naţionalităţii sau limbii şi se pedepseşte cu închisoare corecţională de la 3 luni la 1 an şi amendă de la 10 000 la 50 000 lei.

În caz de recidivă la pedeapsă prevăzută în alin. 1 al prezentului articol, se va adăuga şi interdicţia corecţională de la 1–3 ani.

Art. 3. – Acela care cu intenţiune schimbă sau modifică într-un registru, document de stare civilă sau în orice act public, numele patrimonic al unui cetăţean, dovedit cu actele sale personale oficiale, întrucât faptul nu ar constitui infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 401 din codul penal, comite delictul de abuz prin alterarea numelui şi se pedepseşte cu închisoare corecţională de la 1–3 luni şi amendă de la 5000–20 000 lei.

Art. 4. – Acela care în cadrul atribuţiunilor sale aduce:

1. Orice îngrădire directă sau indirectă a drepturilor cetăţenilor.

2. Orice stabilire de privilegiu, directe sau indirecte pentru cetăţeni, fie prin fixarea unor condiţiuni speciale în vederea angajerii sau numirii personalului, fie printr-un tratament diferenţial, fie prin orice mijloc discriminatoriu rezultat din temeiuri de rasă, religie sau naţionalitate, comite delictul contra egalităţii cetăţeneşti şi se pedepseşte cu închisoare corecţională de la 3 luni la un an şi amendă de la 10 000–50 000 lei.

În caz de recidivă la pedeapsă prevăzută în alin. 1, se va adăuga şi interdicţia corecţională de la 1–3 ani.

Art. II. – Acela care împiedecă pe oricine de a întrebuinţa o altă limbă de cât cea oficială a Statului, în condiţiunile prevăzute de Legea nr. 86 din 1945, pentru Statutul Naţionalităţilor, cap. II, secţia I, sau care tulbură în relaţiunile particulare pe oricine din această cauză, săvârşeşte delictul de violare a libertăţii cetăţeneşti şi se pedepseşte cu închisoare corecţională de la 3–6 luni şi amendă de la 5000–10 000 lei.

Tentativa se pedepseşte.

Art. 6. – Acela care refuză sau împiedică libera transmitere prin viu grai sau scris a mijloacelor uzuale interne de corespondenţă (poştale, telefonice sau telegrafice), pe motivul că cuprinsul acestora este scris sau vorbit în altă limbă decât cea oficială a Statului cu excepţiunea numelui localităţii (care pe adresă va trebui să fie scris în limba oficială), comite delictul de abuz prin violarea libertăţii cetăţeneşti şi se pedepseşte cu amendă de la 5000–10 000 lei.

Art. 7. – Acela care prin orice mijloace ofensatoare sau injurioase atinge pe motiv de rasă, cult sau religie, onoarea sau prestigiul unei naţionalităţi ori o expune batjocorii sau loveşte prin atitudini şi fapte concrete intenţia şi dorinţa naţionalităţilor de armonioasă conlocuire, întrucât faptul nu ar constitui o infracţiune mai gravă, comite delictul de ofensă contra armoniei dintre naţionalităţile conlocuitoare şi se pedepseşte cu închisoare corecţională de la 6 luni la 3 ani şi amendă de la 20 000–50 000 lei.

Art. 8. – Acela care:

1. Face declaraţiuni sau afirmaţiuni defăimătoare, care sunt de natură a da naştere la ură sau dispreţ contra unei rase sau naţionalităţi sau religii.

2. Utilizează declaraţiuni sau afirmaţiuni defăimătoare de a susţine exclusivismul naţional.

Dacă faptul nu ar constitui o infracţiune mai gravă, comite delictul de învrăjbire a naţionalităţilor conlocuitoare, respectiv de învrăjbire confesională şi se pedepseşte cu închisoare corecţională de la 6 luni la 2 ani şi amendă de la 50 000–100 000 lei.

Dacă delictul s-a săvârşit prin presă sau prin orice alte mijloace de difuzare, pedeapsa va fi închisoare corecţională de 1–3 ani şi amendă de la 50 000–100 000 lei.

În caz de recidivă sau în caz că delictul a fost comis de un funcţionar public, la pedeapsa prevăzută de alineatele precedente, se adaugă şi interdicţia corecţională de la 1–3 ani.

Art. 9. – Toţi acei care prin arătări neadevărate, nedovedite sau de rea credinţă au înscenat vreun delict în sarcina cuiva prevalându-se de sancţiunile prezentei legi, dacă fapta nu ar constitui infracţiunea prevăzută de art. 269 din codul penal sau altă infracţiune mai gravă, comite delictul de învrăjbire naţională şi se pedepseşte cu detenţiune de la 1–5 ani.

Suspendarea executării pedepsei nu se aplică pentru'faptele şi pedepsele prevăzute de acest articol.

Art. 10. – Acţiunea penală se exercită de Ministerul Public de autorităţile şi persoanele juridice autorizate în acest scop precum şi de partea vătămată.

Atât acţiunea publică cât şi cea privată trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni, socotită din ziua în care Ministerul Public, autorităţile învestite cu acest drept sau partea vătămată, au luat cunoştinţă de săvârşirea infracţiunei şi au ştiut cine este făptuitorul.

Dat în Bucureşti, la 3 august 1945,

Raportul d-lui Preşedinte al Consiliului de Miniştri către M. S. Regele,

Legea nr. 86 din 1945 pentru Statutul Naţionalităţilor, stabilind principiile generale cu privire la reglementarea situaţiunii naţionalităţilor conlocuitoare în ţara noastră, conţine multe norme prohibitive, în scopul de a apăra în mod eficace egalitatea tuturor acestor naţionalităţi, precum şi libertatea şi drepturile cetăţenilor respectivi.

În special art. 4 alin. 2 al statutului, prevede în principiu sancţionarea abaterilor săvârşite contra egalităţii cetăţenilor cum şi propovăduirea exclusivimului şi a urei şi dispreţului de rasă, religie sau naţionalitate.

Pentru a da acestor norme caracterul unei legi pline şi complete, a fost necesar de a formula conceptul unor infracţiuni speciale şi a stabili calificarea lor juridică, odată cu sancţiunile corespunzătoare.

Pentru aceste motive am întocmit alăturatul proiect de lege ale cărei dispoziţiuni se împart în trei categorii, după cum ele au drept scop:

a) combaterea rasismului şi urmărilor lui, creând delictul de rasism (art. 1–2);

b) apărarea egalităţii şi libertăţii cetăţeneşti contra tuturor abuzurilor, mai ales în ceea ce priveşte libera întrebuinţare a limbii (art. 3–6);

c) combaterea exclusivismului naţionalist şi a urei şi dispreţului de rasă, religie sau naţionalitate (art. 7–9).

În acest scop şi autorizat de Consiliul de Miniştri prin jurnalul nr. 1142 din 1945 cu profund respect, supun Înaltei aprofundări şi semnături a Maiestăţii Voastre, alăturatul proiect de decret-lege, pentru stabilirea şi sancţionarea unor infracţiuni la legea pentru Statutul Naţionalităţilor.

Nr. 353 737     1945, lulie 28.