9.LEGEA NR. 629
pentru unele modificări de termeni la Legile nr. 7 şi 86 din 1945, precum şi pentru completarea unor dispoziţiuni din Legea nr. 86 din 1945

Adoptată: 28 iulie 1945, la Bucureşti (Decret-Lege 2440).

Text: Monitorul Oficial nr. 176 din 6 august 1945.

Asupra raportului d-lui preşedinte al Consiliului de Miniştri cu nr. 353 861 din 3 August 1945,

Având în vedere art. 2 şi 5 al Legii nr. 86 din 1945, Legea nr. 7 din 1945 şi Legea nr. 230 din 1945;

Văzând jurnalul Consiliului de Miniştri cu nr. 1143 din 1945,

Am decretat şi decretăm:

DECRET-LEGE

pentru unele modificări de termeni la Legile nr. 7 şi 86 din 1945, precum şi pentru completarea unor dispoziţiuni din Legea nr. 86 din 1945

Art. I. Se suprimă cuvântul “minoritate” din titulatura Legii nr. 7 din 5 ianuarie 1945 pentru organizarea Ministerului Naţionalităţilor Minoritare şi Legii nr. 230 din 31 martie 1945 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 7 din 5 ianuarie 1945 cât şi din Legea nr. 86 din 7 februarie 1945 pentru Statutul Naţionalităţilor Minoritare.

De asemenea se suprimă acest cuvânt şi din întreg cuprinsul legilor mai sus amintite.

Art. II. Legea nr. 86 din 1945 se completează după cum urmează:

a) Numai cetăţenii români fac declaraţii de naţionalitate. Ele se fac individual, o singură dată, verbal sau scris, la primăria comunei unde declarantul domiciliază, în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Declaraţiile le vom înscrie în registrele stării civile.

Atunci când primăria comunei unde declarantul domiciliază în prezent este alta decât aceea a locului său de naştere din ţară, primăria care a primit declaraţia o va comunica acelei primării în termen de 30 zile de la data primirii ei.

Dacă primăria locului de naştere din ţară al declarantului este alta decât aceea la care declarantul şi-a îndeplinit formele de dobândirea cetăţeniei române, primăria locului unde cel interogat a făcut declaraţia de alegere de naţionalitate, potrivit art. 5 din Legea nr. 86 din 1945, va comunica declaraţia de naţionalitate atât primăriei din ţară a locului de naştere al declarantului cât şi primăriei locului unde declarantul şi-a îndeplinit formele de dobândire a cetăţeniei române;

b) Declaraţiile de naţionalitate făcute cu prilejul recensământului din 1930 rămân valabile, dacă cei interesaţi nu au făcut înlăuntrul termenului de un an prevăzut de prezenta lege o nouă alegere de naţionalitate.

Acela care nu a făcut declaraţie de naţionalitate cu prilejul recensământului din 1930 şi nici declaraţiunea în termenul prevăzut de dispoziţiunile Legii de faţă, iar din acte sau alte elemente de fapt nu rezultă o precizare a naţionalităţii căreia îi aparţine, va fi considerat şi înscris, din oficiu, ca fiind de naţionalitate română;

c) Copilul minor va fi declarat de părinţi ca aparţinând naţionalităţii lor.

Copilul natural va urma şi va fi declarat de naţionalitatea mamei; copilul recunoscut sau legitimat prin căsătorie subsecventă dobândeşte naţionalitatea părinţilor cu excepţia prevăzută la alineatul următor.

Copilul rezultat dintr-o căsătorie mixtă urmează naţionalitatea tatălui şi va fi înscris pe baza declaraţiunii acestuia potrivit normelor dreptului civil român.

În toate cazurile prevăzute mai sus, ei vor putea, în termen de un an de la împlinirea majoratului să confirme naţionalitatea sau să renunţe la naţionalitatea avută până la majorat, făcând declaraţii în condiţiunile art. 5 din Legea nr. 86 din 1945.

Nedepunerea unei atari declaraţiuni în termenul de la majorat fixată la alineatul precedent, va fi considerată ca o acceptare tacită a naţionalităţii avută anterior majoratului.

d) Cu ocazia declaraţiunii de alegere de naţionalitate efectuate în cadrul prevederilor prezentului articol cel care face declaraţia este obligat să arate, iar autoritatea competentă să ia act, să consemneze sau să comunice şi naţionalitatea avută potrivit recensământului din 1930.

Prin această declaraţie cei interesaţi confirmă vechea naţionalitate sau îşi aleg una nouă.

Toţi cetăţenii români interesaţi în precizarea vechii lor naţionalităţii (origine etnică din concepţia rasială din trecut) vor putea sesiza din proprie iniţiativă, în termen de un an de la data punerii în vigoare a prezentei legi primăria ca autoritate competentă cu cercetarea şi stabilirea situaţiunii lor juridice, ori de câte ori din eroare sau greşită interpretare a unor dispoziţiuni din trecut, pentru motive de orice natură, este necesară o asemenea operaţiune;

e) Se înfiinţează în fiecare capitală de judeţ câte o comisiune compusă din:

1. Prefectul judeţului ca preşedinte, prin pretorul plăşii centrale şi un delegat al Subsecretariatului de Stat al Naţionalităţilor ca membri pentru comunele rurale.

2. Prefectul judeţului ca preşedinte, primarul oraşului şi un membru al Subsecretariatului de Stat al Naţionalităţilor, ca membru pentru municipii şi comunele urbane reşedinţe si nereşedinţe.

3. Primarul general al Capitalei, ca preşedinte, primarul sectorului respectiv şi un delegat al Subsecretariatului de Stat al Naţionalităţilor, ca membri pentru Capitală;

f) Cei ce se socot lezaţi prin operaţiunile rezultate din declaraţiunea de naţionalitatea vor putea aduce cazul spre soluţionare în primă instanţă în termen de 60 zile de la data când au luat cunoştinţă, dar înlăuntrul termenului prevăzut de prezentul articol alineatul a, în faţa comisiunii judeţene prevăzută la alineatul e.

Comisiunea de primă instanţă este obligată să se pronunţe în termen de 30 zile de la sesizarea ei.

Hotărârea comisiunii de primă instanţă va putea fi atacată în faţa Subsecretariatului de Stat al Naţionalităţilor în termen de 30 zile de la pronunţarea ei.

g) Un regulament şi instrucţiuni de aplicare vor desvolta dispoziţiunile prezentului articol.

Toate declaraţiunile de alegere de naţionalitate făcute până în prezent în baza Legii nr. 86 din 1945, vor trebui să fie puse în concordanţă şi cu dispoziţiunile completatoare ale prezentei legi.

Dat în Bucureşti, la 3 August 1945.

Raportul d-lui Preşedinte al Consiliului de Miniştri

Avem onoarea a supune spre înaltă aprobare şi semnătură a Maiestăţii Voastre, alăturatul proiect de decret-lege pentru completarea unor dispoziţiuni din Legea nr. 86 pentru statutul naţionalităţilor.

Statutul naţionalităţilor prevede între altele, dreptul pentru fiecare cetăţean român de a-şi stabili liber naţionalitatea sau limba sa maternă.

Acest principiu democratic are nevoie, în ceea ce priveşte aplicarea lui în termen de desvoltări menite să aşeze pe baze judicioase viaţa naţionalităţilor conlocuitoare din România.

În acest scop prezenta lege prevede: termenul, locul şi procedura de urmat în această materie, precum şi posibilitatea corectării unor situaţiuni juridice din trecut, bazate pe erori sau greşite interpretări, situaţiuni care în mod obiectiv pot prejudicia pe unii cetăţeni ai ţării.

De asemenea, în urma nouei concepţiuni cu privire la chestiunea naţională s-a găsit motivată suprimarea adjectivului “Minoritar” atât din titulatura cât şi din întreg cuprinsul Legilor nr. 7 din 1945, nr. 86 din 1945 şi nr. 230 din 1945.

Preşedintele Consiliului de Miniştri,
dr. Petru Groza

Nr. 353 736     1945, iulie 28.