ANEXA 1

REGULAMENTUL
pentru funcționarea Comisariatului general pentru minorități*

Adoptat: 4 august 1938, la București.

Text: Monitorul Oficial nr. 178 din 4 august 1938.

Asupra raportului președintelui Consiliului Nostru de Miniștri Nr. 4263 din 1938;

Văzând jurnalul Consiliului de Miniștri, Nr. 1749 bis din 1938;

Văzând avizul Consilului Legislativ Nr. 207 din 1938;

În temeiul art. 46 din Constituțiune,

Am decretat si decretăm:

1. Comisariatul general pentru minorități depinde direct de Președinția Consiliului de Miniștri.

2. În afară de atribuțiunile speciale ale fostei direcțiuni a minorităților din Ministerul Cultelor și Artelor, Comisariatul general pentru minorități mai este însărcinată cu:

a) Supravegherea aplicării față de minorități, a tuturor dispozițiunilor legislative și administrative;

b) Sesizarea autorităților competinte, la caz de nevoie, pentru a asigura aplicarea exactă, unitară și echitabilă a ziselor dispozițiuni legislative și administrative;

c) Studierea problemelor de tot felul în legătură cu viața minorităților în Stat, propunând forurilor competinte soluțiunile socotite potrivite.

3. În general în cadrul activității sale, Comisariatul general va ține seama că:

1. Toți Românii, fără deosebire de origine etnică și credință religioasă, sunt datori a socoti Patria drept cel mai de seamă temei al rostului lor în viață, (art. 4 din Constituțiune).

2. Cetățenii români, fără deosebire de limbă, rasă sau religie, sunt egali înaintea legii, căreia îi datoresc respect și supunere (art. 5 din Constituțiune).

3. Legile în vigoare asigură tuturor cetățenilor români, fără deosebire de limbă, rasă sau religie, aceleași drepturi civile și politice, același tratament și aceleași garanții. Drept consecință:

a) Cetățenii români minoritari sunt liberi să se folosească de limba maternă în materie de religie, de presă, în relațiunile lor personale și comerciale, precum și în reuniunile și întrunirile autorizate în conformitate cu legea și pe baza statutelor aprobate de forul competent. De asemenea li se vor face înlesniri apropiate spre a-și utiliza limba maternă, înaintea instanțelor judecătorești (art. 10 din Constituțiune; art. 8 și 9 din Legea din 26 Septemvrie 1920; art. 1, 3 și 24 din Legea regimului general al cultelor);

b) Cetățenii minoritari beneficiază, în aceleași condițiuni ca și ceilalți cetățeni români, de dreptul de a înființa, conduce și supraveghea, pe spesele lor, instituțiuni de binefacere, religioase sau sociale, precum și școli și orice alte instituțiuni de educație, cu dreptul de a întrebuința propria lor limbă și de a-și exercita cultul în mod nestânjenit, în conformitate cu legea (art. 10 din Constituțiune; art. 9 din Legea din 26 Septemvrie 1920; art. 1, 14, 15, 16 și 24 din Legea regimului general al cultelor; Legea Nr. 146 din 1925);

c) În localitățile în care o parte însemnată a populațiunii este formată din cetățeni minoritari, instituțiunile cu caracter educativ, religios sau de binefacere, înființate de acei cetățeni minoritari, potrivit legii, vor primi o parte echitabilă a sumelor afectate în scop educativ, religios sau caritabil, în bugetul Statului, sau în bugetele locale, ținându-se seamă, bineînțeles, de existența instituțiunilor de Stat, similare, destinate acelorași minorități (art. 10 legea din 26 Septemvrie 1920; art. 31 și 32 din Legea regimului general al cultelor);

d) În ce privește învățământul public în localitățile locuite în mare proporție de cetățeni minoritari, Guvernul român acordă totate înlesnirile spre a asigura copiilor acelorași cetățeni minoritari, posibilitatea de a fi instruiți în propria lor limbă, în școlile primare de Stat (art. 7 din Legea învățământului primar);

e) În fine, cetățenii români, minoritari, își pot exercita, diferitele profesiuni în aceleași condițiuni ca și ceilalți cetățeni ai țării, putând de asemenea fi admiși în serviciile publice, funcțiuni, etc. (art. 27 din Constituție).

4. Avizul Comisariatului general pentru minorități va fi cerut de către autoritățile publice oridecâteori se va proiecta de a se lua o măsură socotită necesară, cu privire la culte, învățământ, așezăminte și în genere, la orice chestiuni interesând viața minorităților în cadrul Statului.

5. Departamentele competente vor da informațiuni și vor pune la dispoziția Comisariatului general pentru minorități, tot materialul documentar de care ar avea nevoie în legătură cu atribuțiunile sale.

6. Președintele Consiliului de Miniștri va putea invita pe comisarul general pentru minorități să ia parte la lucrările consiliului, oridecâteori vor fi aduse în desbatere chestiuni putând interesa minoritățile de rasă, limbă sau religie.

7. Propunerile Comisariatului general pentru minorități, vor fi făcute prin Președinția Consiliului de Miniștri.

Numai președintele Consiliului poate să intervină pe lângă șefii departamentelor de resort pentru aducerea la îndeplinirea a măsurilor ce Comisariatul general ar socoti necesare, în toate celelalte chestiuni, Comisariatul general pentru minorități, corespunde direct cu ministerele.

8. Serviciile Comisariatului general pentru minorități vor fi împărțite în mai multe secțiuni. Fiecare secțiune este afectată chestunilor interesând una sau mai multe minorități.

Numărul funcționarilor cancelariei va fi stabilit prin buget.

9. Personalul de conducere, cât și referenții vor trebui să cunoască limba minorității care intră în funcțiunile lor.

10. Ministerul de Finanțe va pune la dispoziția Comisariatului general al minorităților, prin Președinția Consiliului de Miniștri, fondurile necesare pentru funcționarea până la viitorul buget, când aceste cheltuieli vor fi înscrise în bugetul Președinției Consiliului de Miniștri.

* Acest Regulament s-a sancționat prin I.D.R. sub Nr. 2761 din 1938. A se vedea în legătură:

1. Constituția din 27 Februarie 1938, la pag. 171, vol. XXVI, p. I.

2. Legea pentru ratif. și executarea Tratat, asupra minorităților din 26 Septemvrie 1920, la pag. 480, vol. IX–X, Monitorul Oficial Nr. 140 din 1920.

3. Legea regimului general al cultelor, din 22 Aprilie 1928, la pag. 1039, vol. XV–XVI și Instrucțiile de aplicare din 10 lulie 1928, pag. 1204, același vol.

4. Legea asupra învățământului particular, din 22 Decemvrie 1925, la pag. 582, vol. XI–XII.

5. Legea învățământului primar din 8 Aprilie 1937, la pag. 1096, vol. XXV, p. I.

6. Decretul-lege pentru reorganizarea direcțiunii pentru minorități, din 4 mai 1938, la pag. 639, vol. XXVI, p. I.

7. J.C.M. relativ la drepturile minorităților, din 4 August 1938, la pag. 1.336, în acest vol.