LEGEA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR AL STATULUI

ŞI ÎNVĂŢĂMÂNTUL NORMAL-PRIMAR

(extrase)

Adoptată: 24 iulie 1924, la Bucureşti.

Text: Monitorul Oficial nr. 161, 26 iulie 1924, p. 8602–8629.

TITLUL I

ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

Secţiunea l

Capitolul I
Dispoziţiuni generale

Art. 1 – Învăţământul primar formează primul grad al învăţământului. EI cuprinde:

1. Şcoala de copii mici (grădiniţe de copii);

2. Şcoala primară;

3. Şcoalele şi cursurile de adulţi;

4. Şcoalele şi clasele speciale pentru copii debili şi anormali educabili.

Art. 2 – Învăţământul primar se predă:

În şcoalele statului (şcoale publice);

În şcoalele sau institutele particulare autorizate de stat şi în familie, conform Legii învăţămăntului particular.

Art. 3 – Şcoalele primare publice sunt nu numai acelea înfiinţate în conformitate cu această lege de către stat, ci şi acelea înfiinţate de către comune sau judeţe, cu autorizarea Ministerului Instrucţiunii, prin care se va face numirea şi plata personalului didactic.

Art. 4 – Îndrumarea şi supravegherea generală a învăţămăntului primar sunt în sarcina statului, care le exercită prin Ministerul Instrucţiunii.

Nici o şcoală nu se poate înfiinţa fără autorizarea Ministerului Instrucţiunii şi fără a se conforma cu dispoziţiunile legii în vigoare.

Ministerul Instrucţiunii întocmeşte regulamentele şi programele de învăţământ ale şcoalelor prevăzute la art. 3 al acestei legi, cercetează şi aprobă regulamentele de conducere şi funcţionare, precum şi programele şcoalelor particulare.

Art. 5 – Învăţământul primar este unitar în tot cuprinsul ţării.

Art. 6 – Învăţământul primar este obligatoriu şi gratuit în condiţiunile prevăzute de această lege.

Părinţii, tutorii şi toţi acei care au sub autoritatea sau îngrijirea lor copii orfani, cetăţeni români, sunt datori să dea copiilor lor instrucţiunea elementară, absolut indispensabilă oricărui cetăţean, cuprinzând programul complet al şcoalei primare, astfel cum e prevăzut în această lege.

Art. 7 – Învăţământul primar în şcoalele statului se predă în limba română.

În comunele cu populaţie de altă limbă decât limba română, Ministerul Instrucţiunii Publice va înfiinţa şcoale primare cu limbă de predare a populaţiei respective, în aceeaşi proporţie ca şi în comunele româneşti. În aceste şcoale studiul limbii române va fi însă obligatoriu în numărul de ore stabilit de regulament.

Art. 8 – Cetăţenii de origine română, care şi-au pierdut limba maternă, sunt datori să-şi instruiască copiii numai la şcoalele publice sau particulare cu limba română de predare.

Art. 9 – În şcoalele primare de orice fel, fie publice, fie particulare, nu se pot introduce alte manuale didactice decât acelea aprobate de Ministerul Instrucţiunii.

Art. 10 – Se socotesc absolvenţi ai învăţămăntului primar şi se bucură de toate drepturile recunoscute de legi, numai acei elevi care au trecut cu succes programul complet al celor şapte ani ai şcoalei primare, aşa cum e prevăzut în această lege.

Secţiunea II

Capitolul II
Obligativitatea învăţământului

A. Dispoziţiuni generale asupra obligativitătii

Art. 11 – Învăţământul primar este obligatoriu pentru copiii tuturor cetăţenilor români.

EI este gratuit în şcoalele statului.

Toate actele relative la învăţământul primar sunt scutite de timbru. (...)

TITLUL II

ÎNVĂŢĂMÂNTUL NORMAL-PRIMAR

Capitolul XX
Scopul şi organizarea lui

Art. 201 – Programa materiilor de învăţămănt a şcoalelor normale va cuprinde: religia şi morala creştină, limba şi literatura română, cunoaşterea folclorului românesc, precum şi mijloacele de cercetare a lui, limba franceză şi, în mod facultativ, o altă limbă străină modernă, acolo unde ministerul va găsi de cuviinţă, istoria românilor şi elementele de istorie universală, dându-se atenţie evenimentelor care sunt în legătură cu istoria naţională, geografia României (cu specială atenţiune pentru geografia economică şi noţiuni de geografie universală şi geografie matematică), matematica (aritmetica, geometria şi noţiuni de algebră şi agrimensură), noţiuni de contabilitate şi comerţ, ştiinţele fizico-chimice şi naturale, noţiuni de agronomie şi anexele ei, cu aplicaţiuni practice, gospodăria şi geniul rural, ştiinţele pedagogice (psihologia, logica, pedagogia, didactica, inclusiv pedologia şi istoria pedologiei) cu legislaţia şcolară şi practica pedagogică, datoriile învăţătorilor, igiena şi medicina populară, noţiuni de drept constituţional şi administrativ şi economie politică, caligrafia şi desenul artistic, muzica vocală, bisericească şi instrumentală, educaţia fizică, lucrul manual şi economia casnică (la şcoalele de fete) şi materiile de învăţământ prevăzute în plus în programa gimnaziului.

În şcoalele normale de învăţătoare pentru copii mici se va avea în vedere mai mult psihologia copilului mic şi puericultura; iar desenului, muzicii, educaţiunii fizice şi lucrului manual li se vor da o deosebită atenţiune în vederea dezvoltării aptitudinilor respective la copii mici.

La lucrul manual se va da o deosebită atenţie pregătirii materialului didactic necesar în şcoala primară sau în şcoala de copii mici.

Învăţământul comercial, agricol şi al lucrului manual se va preda în vederea pregătirii învăţătorilor pentru a putea fi aplicat de ei, în mod practic utilitar, în ultimii trei ani ai şcoalei primare.

În şcoalele normale în care vor fi elevi ai unei minorităţi în proportie de cel puţin 20%, se va preda pentru aceştia, în mod obligatoriu şi limba maternă în aşa fel ca să poată preda în această limbă, de asemenea, şi religia.

(...)

Art. 225 – Învăţătorii şi institutorii de limbă şi religie mohamedană, care în momentul promulgării acestei legi se vor găsi funcţionând pe lângă şcoalele primare rurale şi urbane publice din Dobrogea şi din Cadrilater, care sunt absolvenţi ai seminarului musulman al statului, şi care au o vechime în învăţământ de cel puţin 5 ani, vor putea fi numiţi cu titlu provizoriu pe baza recomandării inspectoratului circumscripţiunii respective, în urma unei inspecţiuni speciale.

Capitolul XXIV
Dispoziţiuni tranzitorii

(...)

Art. 228 – Învăţătorii minoritari de la şcoalele statului, care au reuşit în anul 1923 la examenul de limbă română, nu vor mai trece un alt examen. Dacă însă, la inspecţiunile ce li se vor face, se va constata că ei nu au cunoştinte suficiente pentru predarea limbii române, a istoriei românilor, a geografiei României şi a instrucţiei civice în limba română, ei vor fi trimişi Ia cursurile şi examenele prevăzute la Art. 156.

(...)

Vice-preşedinte,
N. Simionescu

Secretar,
Petre P. Gârboviceanu

Vice-preşedinte,
Gr. D. Vasiliu

Secretar,
Sima Niculescu

Ministrul instrucţiunii,
Dr. C. Anghelescu

Ministrul justiţiei,
G.G. Mârzescu

FERDINAND