CONSTITUȚIA ROMÂNIEI ÎNTREGITE

(extrase)

Adoptată: 28 martie 1923, la București.

Modificare: Decretul-Regal nr. 2218 din 13 iulie 1946 privind exercitarea puterii legislative, publicat în Monitorul Oficial nr. 161 din 15 iulie 1946.

Text: Monitorul Oficial nr. 282, 29 martie 1923, p. 13 315–13 335.

Abrogare: prin textul Constituției din 1938.

TITLUL I
DESPRE TERITORiUL ROMÂNIEI

Art. 1. – Regatul României este un stat național unitar și indivizibil.

Art. 2. – Teritoriul României este nealienabil.

Hotarele statului nu pot fi schimbate sau rectificate decât în virtutea unei legi.

Art. 3. – Teritoriul României nu se poate coloniza cu populațiuni de gintă străină.

Art. 4. – Teritoriul României din punct de vedere administrativ se împarte în județe, județele în comune.

Numărul, întinderea și subdiviziunile lor teritoriale se vor stabili după formele prevăzute în legile de organizare administrativă.

TITLUL II
DESPRE DREPTURILE ROMÂNILOR

Art. 5. – Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie se bucură de libertatea conștiinței, de libertatea învățământului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociație și de toate libertățile și drepturile stabilite prin legi.

(...)

Art. 7. – Deosebirea de credințe religioase și confesiuni, de origine etnică și de limbă, nu constituie în România o piedică spre a dobândi drepturile civile și politice și a le exercita. (...)

Art. 8. – Nu se admite în stat nici o deosebire de naștere sau de clase sociale.

Toți românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, sunt egali înaintea legii și datori a contribui fără deosebire la dările și sarcinile publice.

Numai ei sunt admisibili în funcțiunile și demnitățile publice, civile și militare.

Legi speciale vor determina Statutul funcționarilor publici.

(...)

Art. 22. – Libertatea consțiinței este absolută.

Statul garanteză tuturor cultelor o deopotrivă libertate și protecțiune, întrucât exercițiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri și legilor de organizare ale statului.

Biserica creștină ortodoxă și cea greco-catolică sunt biserici românesți.

Biserica ortodoxă română, fiind religia marei majorități a românilor, este biserică dominantă în statul român; iar cea greco-catolică are întâietatea față de celelalte culte.

(...)

Art. 24. – Învățământul este liber în condițiunile stabilite prin legile speciale și întrucăt nu va fi contrar bunelor moravuri și ordinii publice.

Învățământul primar este obligatoriu. În școlile statului acest învățământ se va da gratuit.

(...)

Art. 28. – (1 ) Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, au dreptul de a se aduna pașnici și fără arme, conformându-se legilor care regulează exercitarea acestui drept, pentru a trata tot felul de chestiuni; întru aceasta nu este trebuință de autorizare prealabilă.

Art. 29. – Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, au dreptul a se asocia, conformându-se legilor care regulează exercițiul acestui drept.

Dreptul de liberă asociațiune nu implică în sine dreptul de a crea persoane juridice.

(...)

Art. 119. – (1 ) Tot Românul, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, face parte din unul din elementele puterii armate, conform legilor speciale.

(...)

Art. 126. – Limba românească este limba oficială a statului român.

Art. 127. – Nici un jurământ nu se poate impune cuiva decât în puterea unei legi, care hotărăște și formula lui.

Promulgăm această Constituțiune și ordonăm să fie investită cu sigiliul statului și publicată prin “Monitorul Oficial”

Dat în București, la 28 msartie 1923.

FERDINAND

Președintele Consiliului de Miniștri
lon. I. C. Brătianu

Ministrul justiției
loan Th. Florescu